vineri, 31 ianuarie 2014

Testaţi "virginitatea" uleiului de măsline!

   Aveam pregătit un alt material pentru secţiunea "Cască ochii, închide punga" a Aqvilei, însă un e-mail primit de la un amic, taman din Germania, mi-a stârnit curiozitatea, fiindu-ne propus un test asupra uleiului de măsline. Ca elev, am fost varză la chimie, dar îmi plăceau experienţele din laborator, mai ales cele cu cât mai mult Poc! şi cu cât mai mult fum. Tot cu ceva fum ne este propusă şi testarea uleiului de măsline, pe care-l cumpărăm cu bani grei de prin magazine, super şi hipermarket-uri.
   Deloc întâmplător, am avut în casă ulei de măsline. Chiar "extravirgin". Întâmplarea a făcut să am două tipuri, adică de la doi producători diferiţi. Primul, mai scump, este grecesc, mai precis cretan, pe care-l cumpăram on-line, numai că, între timp, a apărut şi în hala nouă a Oborului, undeva pe la etajul 1. Al doilea, de ulei vorbesc, este un ştiftuleţ, cu marca Carrefour pe etichetă. Am făcut proba. Cu ambele. Acu', ce să spun? Dacă uleiul din Creta m-a convins cu mult timp în urmă că este bestial de bun, despre ăstălalt, despre care nu am habar  unde-i făcut, mă şi vedeam cu casa plină cu miros de păcură. Ei bine, sub cuvânt de onoare vă spun, nările se desfătau cu parfum de măsline verzi, exact ca-n reclamele pentru proşti.
   În materialul pe care-l voi reda integral (după câteva intervenţii gramaticale, plus ilustrare) se face referire în mod special la uleiul care, cică, ar fi făcut în Italia. Vă invit să lăsaţi deoparte naivitatea de a crede că grecii sunt sfinţi în materie de corectitudine, însă, ca experienţă personală, am ajuns la concluzia că uleiul italienesc mi s-a părut mai slab, mai fluid, mai fără consistenţă şi parcă ceva mai...decolorat. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu "violarea virginităţii" măslinelor, însă ştiu că n-am mai cumpărat de mult timp.


Cum testăm veridicitatea uleiului de măsline?

    Într-o societate corectă, am vedea semne de avertizare în fiecare supermarket. Nu cu mesajul "Atenție! Cad prețuri”, ci cu „Atenție, uleiul de măsline poate dăuna grav sănătății!”. Producătorii însetați de profit s-au prins că tot mai mulți oameni caută produse sănătoase, așa că și-au pus creativitatea la treabă, pentru a produce ulei de toxine, fără măsline, dar cu etichete și prețuri pe care doar originalul le-ar merita.

    Biochimiștii ne sfătuiesc să facem un test uleiului de măsline, ca să nu ne păcălim. E foarte simplu și relevant: într-o farfurie, pui o lingură de ulei. Aștepți 24 de ore. După aceea, îi dai foc și constați dacă miroase a măsline sau a... gudron!
Website-ul newyorkez Business Insider a rezumat fața întunecată a acestei industrii în 20 de exemple grăitoare. Cea mai mare parte din mult uzitatul „ulei de măsline extravirgin originar din Italia” nu este ceea ce pretinde eticheta. Câteodată, acesta nu este extravirgin, alteori
nici italian, iar alteori nici măcar făcut din măsline. Iată ce trebuie să știţi despre una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, care se poate compara ușor cu industria drogurilor. Fața ascunsă a industriei uleiului de măsline în 20 de istorioare:
  • 1. Uleiul de măsline este mult mai scump decât alte soiuri de ulei, dar, în același timp şi în mod surprinzător, este foarte ușor de falsificat.
  • 2. Industria uleiului de măsline fals este la fel de veche ca și cea adevărată. În trecut, negustorii amestecau uleiul cu untură.
  • 3. În Roma Antică, consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor era foarte ridicat (50 de litri pe an), datorită valorii nutritive mari a acestuia. La vremea aceea, oamenii erau dispuși să cheltuiască pe ulei aceeași sumă care se dă astăzi pe petrol.
  • 4. Romanii luau mult mai în serios problema uleiului de măsline fals decât se face astăzi. Containerele erau marcate cu greutatea uleiului, numele fermei unde s-au presat măslinele, comerciantul care a transportat uleiul și numele celui care a verificat aceste informații.
  • 5. Industria falsă a continuat în timpurile moderne. În romanul „Godfather” (Nașul), personajul Vito Corleone a întruchipat un mafiot real din industria uleiului de măsline, pe nume Joe Profaci.
  • 6. Domenico Ribatti, cândva cel mai mare comerciant de ulei de măsline contrafăcut, a fost condamnat la 13 ani de închisoare în anii ’90.
  • 7. Odată cu subvențiile Uniunii Europe, o dimensiune nouă s-a adăugat fraudei din industria uleiului de măsline. Curtea Europeană a Auditorilor a raportat că 87% din cazurile de delapidare a fondurile UE acordate pentru această industrie s-au înregistrat în Italia, în perioada 1985-2000.
  • 8. În același interval (1985-2000), consumul de ulei de măsline a crescut constant: cu 37% în sudul Europei și cu 100% în America de Nord.
  • 9. Se crede că în industria uleiului de măsline fals s-au infiltrat membri ai unor organizații mafiote. Ceea ce i-a atras în afacere pe aceștia a fost faptul că pedepsele pentru falsificare în domeniul food sunt la jumătatea celor din business-urile cu droguri.
  • 10. Profiturile sunt comparabile cu cele obținute din contrabanda cu droguri.
  • 11. În anul 2005, autoritățile italiene au spart o organizație criminală, care deținea 100.000 de litri de ulei de măsline fals, valorând aproape 8 milioane de dolari!
  • 12. Mafia din domeniu a dezvoltat metode prin care uleiul fals trece ușor de testele chimice. Testul gustului este mai greu de păcălit, dar metoda de testare nu a fost susținută de Uniunea Europeană, din cauza costurilor ridicate ale acesteia..
  • 13. În aprilie 2007, ministrul italian al agriculturii a raportat că a investigat 787 de producători din branșă, dintre care 205 au fost găsiți vinovați de falsificare, etichetare falsă și alte infracțiuni.
  • 14. Tot în 2007 s-a raportat faptul că doar 4% din uleiul de măsline pe care îl exportă Italia este ulei de măsline pur, italienesc.
  • 15. Italia vinde de trei ori mai mult ulei de măsline decât produce!
  • 16. 70% din „uleiul de măsline extravirgin” care se comercializează este probabil fals.
  • 17. În SUA, o mare cantitate de ulei de măsline cu etichete ce spun că e importat din Italia nu a fost făcut din măsline din Italia.
  • 18. SUA s-a aliniat standardelor de verificare în domeniu abia în anul 2011.
  • 19. De aceea, 50% din uleiul de măsline oferit la vânzare în magazinele din SUA este fals.
  • 20. Problema este una serioasă, având în vedere că, în 1981, nu mai puțin de 600 de persoane au murit și alte 25.000 au fost spitalizate în urmă afecțiunii denumită „sindromul uleiului toxic”. Pe piața mondială este la vânzare o cantitate de ulei falsificat foarte mare. Pentru producerea lui ar fi necesară o producţie la nivel mondial de aproximativ 8 sau 8,5 ori mai mare... 
  Aşadar, uleiul de „măsline” de pe piață este, cantitativ vorbind, de 8 sau 8,5 ori mai mult decât producţia mondială totală de măsline...
 


2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.