Fundaţii fantomă bântuie printre creduli

   Cu ceva timp în urmă, aflându-mă în vizita curentă la venerabila mea mamă, fac serviciul de a răspunde la telefonul fix – post la care încă n-am înţeles de ce nu renunţă, fiind nesimţit de scump abonamentul – şi intru în dialog cu o doamnă, care începuse să turuie pe repede-nainte, başca dicţia similară vorbitului cu dumicatul în gură. N-am înţeles cine era, dar am priceput cu cine dorea. Am insistat să revină asupra prezentării, la pas şi în clar, aflând astfel că ar fi vorba de o fundaţie pentru... nepoţi şi bunici. Bun, dar care-i scopul apelului? Pusă una peste alta, ar fi fost vorba de ceva investigaţii medicale, evident gratuite, şi un bla-bla care mi-a scurtat răbdarea, finalizând discuţia cu un NU categoric.

   Poate că mulţi dintre voi aţi fi pus punct definitiv momentului, nu şi eu. Doream mai multe amănunte despre această fundaţie. „Google” găsise ceva, doar că nu era o fundaţie, ci o asociaţie, în speţă „Asociaţia bunici şi nepoţi”, şi care, odată accesat site-ul, lămureşte din start faptul că respectiva Asociaţie NU (aşa este scris, cu verzale) are nicio legătură cu apelurile telefonice pe temă medicală. Mai clar de atât nu se poate.

   Mi-am amintit că unul dintre aparatele telefonice de la mama afişează numărul ultimului apel primit. Nu-l redau, dar a fost ciudat rău. Foarte lung şi începea cu un alt prefix de ţară. N-a trecut mult timp şi, hopa!, istoria avea să se repete, numai că, de această dată, numărul apelant a fost pe „invizibil”, deşi, fără dubii, urma să mă conversez cu aceeaşi persoană. N-am mai ratat ocazia şi m-am arătat interesat de serviciile fundaţiei fantomă, luând în considerare, desigur, sănătatea mamei. Aşadar, urma să fie invitată la nu ştiu ce spital din Bucureşti pentru o suită de investigaţii medicale, etc şi abureală, evident gratuite. Da, numai că pentru a intra în posesia invitaţiei „oficiale” ar fi fost necesară adresa de domiciliu, solicitare ce mi-a rănit grav inteligenţa şi i-am dat cu „pas”.

   Veţi spune, poate: „Bun, şi ce-i cu asta?” OK, haideţi să demascăm şarlatania şi, pe viitor, să deschidem cu toţii ochii, pentru a închide punga.

   De la bun început trebuie reţinut faptul că presupusa „fundaţie”, plus altele asemănătoare, nu intră sub incidenţa medicului nostru de familie şi, implicit, n-are nicio schemă cu instituţiile Statului, care ar deconta aceste servicii cu titlu de gratuitate, cum ar fi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). O tensiune arterială, o luminiţă de lanternă plimbată de la un ochi la altul, palparea gâlcilor urmate de vreo două întrebări stupide nu pot fi considerate „investigaţii” medicale. Pentru doar atât aveţi medicul de familie, care, oricum, mare lucru nu face pentru dumneavoastră.

   În general, astfel de invitaţii garnisite cu promisiuni de tot felul au drept scop principal vânzarea unor produse, de la ligheane, vase şi tingiri, până la aparatură medicală, aparatură care, cel mult, poate fi un tensiometru electronic. OK, n-ar prinde rău aşa ceva la casa omului - mai ales la anumite vârste, cele dinspre „bunicie” – doar că, mare atenţie!, nu numai că aceste aparate nu sunt deloc mai ieftine decât cele de pe piaţa de specialitate, dar nici măcar nu sunt atestate, verificate sau agreate de către mediul medical. Despre garanţie... ce să mai vorbim?

   Este posibil ca unele persoane să privească cu detaşare o astfel de invitaţie, abordând problema cu pragmatismul milogului: „Dacă-i gratis, să fie primit!” Mda, doar că nu-i chiar aşa şi s-ar putea să le iasă pe nas pomenile de acest gen. Indivizii au metode diverse şi parşive prin care să scoată bani din buzunarele naivilor, iar vârstnicii sunt cei mai vulnerabili. Insuficient de atenţi la detalii şi depăşiţi de strategiile comercianţilor, aceştia riscă să-şi prăpădească bruma de pensie pe o jucărie cu baterii sau, mai grav, pot semna cine ştie ce hârtiuţă, un contract sau un angajament ce le poate transforma bătrâneţea într-un calvar.